Cuvântul fetiş vine din latină (feticus), cuvânt folosit iniţial pentru a descrie obiecte religioase precum amulete sau talismane cu putere magică.
Azi fetişul este un obiect cu conotaţie sexuală. Ştiinţa explică că deoarece obiectele de cult religios au de-a face cu idolatria, obiectul- fetiş crează şi o idolatrie sexuală, aşa că fetişistul începe să facă un idol din trăsăturile fizice sau psihice ale cuiva. Aceste caracteristici sunt proiectate asupra unui obiect care se leagă de acea persoană.
Freud indentifica fetişul ca aspect al sexualităţii umane spunând că este o traumă din copilărie. Băiatul, curios să vadă penisul mamei, descoperă că mama sa nu are penis şi devine inconştient obsedat de penis, pe care îl proiectează asupra unui obiect neînsufleţit, falic sau nu. Freud susţinea că din acest motiv femeile nu au fetişuri.
Teoria lui Freud a fost infirmată ulterior, dar el a deschis oricum uşa pentru noi teorii.
Studiile au arătat că sexualitatea umană este legată de condiţionare şi imprinting comportamental. Conform acestei teorii situaţia sau obiectul fetiş este întipărit în mintea noastră, explicând varietatea de fetişuri, de la piercing, articole de piele, scaune cu rotile, ochelari de soare, practic orice.
În timp ce în epoca victoriană fetişistul risca să intre la închisoare, în zilele noastre fetişul nu mai este considerat deviere de la normal şi chiar există o industrie a produselor erotice pentru a satisface cele mai neobişnuite sau curioase fetişuri imaginabile.
sursa: www.psihosexologie.eu
Azi fetişul este un obiect cu conotaţie sexuală. Ştiinţa explică că deoarece obiectele de cult religios au de-a face cu idolatria, obiectul- fetiş crează şi o idolatrie sexuală, aşa că fetişistul începe să facă un idol din trăsăturile fizice sau psihice ale cuiva. Aceste caracteristici sunt proiectate asupra unui obiect care se leagă de acea persoană.
Freud indentifica fetişul ca aspect al sexualităţii umane spunând că este o traumă din copilărie. Băiatul, curios să vadă penisul mamei, descoperă că mama sa nu are penis şi devine inconştient obsedat de penis, pe care îl proiectează asupra unui obiect neînsufleţit, falic sau nu. Freud susţinea că din acest motiv femeile nu au fetişuri.
Teoria lui Freud a fost infirmată ulterior, dar el a deschis oricum uşa pentru noi teorii.
Studiile au arătat că sexualitatea umană este legată de condiţionare şi imprinting comportamental. Conform acestei teorii situaţia sau obiectul fetiş este întipărit în mintea noastră, explicând varietatea de fetişuri, de la piercing, articole de piele, scaune cu rotile, ochelari de soare, practic orice.
În timp ce în epoca victoriană fetişistul risca să intre la închisoare, în zilele noastre fetişul nu mai este considerat deviere de la normal şi chiar există o industrie a produselor erotice pentru a satisface cele mai neobişnuite sau curioase fetişuri imaginabile.
sursa: www.psihosexologie.eu
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu