Nu putem evita conflictele. Sunt peste tot: pe strada, la serviciu, acasa, in noi insine. Pana la o limita, sunt bune: conflictele energizeaza, dinamizeaza, impulsioneaza schimbarea, genereaza progres. In business, conflictele din planul ideilor conduc la inovatie.
La intensitati mari insa, conflictele degenereaza, aducand in prim plan violenta, distructivitatea, umilirea. Efectele sunt negative si imediate: distrugerea armoniei in echipa, demotivarea, scaderea productivitatii, sabotajul. Schimbul de idei nu mai este posibil. Este doar o lupta in care pe termen lung nu exista invingatori, ci doar perdanti.
De ce ajungem sa fim implicati in repetate randuri in tot felul de conflicte? Pentru ca inconstient le atragem.
Psihanaliza a demonstrat elocvent ca toti suntem purtatorii unei istorii personale care ne-a afectat si continua sa ne afecteze modul in care percepem lumea si pe ceilalti. Daca avem o istorie in care agresiunile, abuzurile, umilintele au fost frecvente, vom cauta inconstient mediile conflictuale, vom atrage inconstient agresorii sau vom deveni noi insine agresori.
Daca ar fi sa asemanam personalitatea umana cu o casa, atunci experientelor din prima copilarie le-ar corespunde fundatia casei. Pentru a fi stabila si rezistenta, o casa trebuie sa aiba o fundatie solida. La fel, achizitiile facute in copilarie sunt extreme de importante si pe ele se cladesc toate celelalte achizitii ulterioare. Mai mult, problemele nerezolvate din copilarie continua sa ne afecteze viata la maturitate.
Este foarte usor, de pilda, sa sesizezi cum in organizatii oamenii se comporta cu sefii lor intr-un mod care aminteste de felul in care copiii se comporta cu parintii lor. Daca relatia cu parintii nostri nu a fost una prea buna, ci marcata de agresivitati, umilinte sau indiferenta, atunci este foarte probabil ca si relatia cu sefii sa fie una similara. Daca am fost in rivalitate cu fratele sau sora, atunci foarte probabil vom intra usor in competitie cu un coleg sau cu o colega.
Prin urmare, daca aveti conflicte repetate cu seful (sefa) Dvs, ar fi util sa va intrebati daca ce se petrece in acest conflict nu seamana cu ceea ce traiati in relatie cu tatal (mama Dvs). Daca un coleg sau colega va poarta sambetele sau aveti senzatia ca va “sapa”, sau pur si simplu concureaza cu Dvs pentru atragerea atentiei sefului, ar fi util sa investigati daca nu se repeta ceva din relatia cu fratele sau sora Dvs.
Am tinut sa mentionez aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca toate conflictele interpersonale nu sunt decat externalizarea, manifestarea in plan exterior a conflictelor noastre interioare.
De exemplu, nici o persoana care se simte OK cu ea insasi nu va jigni sau umili pe altcineva.
Daca aveti de-a face cu un sef care obisnuieste sa-si jigneasca si sa-si umileasca subordonatii, este foarte probabil ca in copilarie sa fi fost el insusi umilit de o figura parentala, si sa le faca acum subordonatilor ceea ce i s-a facut lui in copilarie. El isi pune astfel in act propria sa drama pentru ca nu a putut inca sa se elibereze de aceasta.
Putem aplana un conflict actionand chiar terapeutic daca refuzam sa hranim conflictul cu emotiile noastre. In toate cazurile, fara exceptie, cel care incearca sa ne agreseze, sa ne umileasca sau ne ignore ca si cum nu am exista (ceea ce este un act de mare agresivitate), asteapta de la noi o reactie emotionala: frica, furie, disperare etc. Asta-i ofera satisfactie, il hraneste la nivel emotional.
Daca in momentul agresiunii, nu reactionam sub impulsul emotiilor negative, ci ne pastram calmul, realizam ceea ce psihanalistii numesc un act de continere, care este in sine extrem de terapeutic. Ii continem practic agresivitatea pe care el nu a reusit sa si-o contina si in felul acesta ii aratam si lui ca isi poate stapani agresivitatea.
Tocmai din aceste considerente, un sfat bun ar fi sa nu luam nimic la modul personal. Multi oameni ne folosesc pentru a-si externaliza propriile conflicte interioare si in felul acesta pentru a-si descarca tensiunea. Altfel spus, ei ne folosesc ca pe niste actori pentru punerea in scena a propriilor lor drame.
La randul nostru, noi facem acelasi lucru cu ei. Ii folosim pentru a ne descarca tensiunea provenita din frustrari pe ei, le atribuim intentii pe care de fapt nu le au si ii gasim vinovati de tot ce nu merge in viata noastra.
Un alt sfat bun, dar greu de urmat este acesta: trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ce nu merge in viata noastra, caci ceea ce culegem acum este ceea ce am semanat. O adevarata piatra de incercare pentru procesul nostru de maturizare.
Autor: VIRGILIU RÎCU - psihoterapeut, HR Consultant, Life & Executive Coach. In 2003 a fondat Chiron Consulting, companie de consultanta specializata in oferirea de servicii psihologice organizatiilor (in special Executive Coaching).
Chiron Consulting : www.chironconsulting.ro
La intensitati mari insa, conflictele degenereaza, aducand in prim plan violenta, distructivitatea, umilirea. Efectele sunt negative si imediate: distrugerea armoniei in echipa, demotivarea, scaderea productivitatii, sabotajul. Schimbul de idei nu mai este posibil. Este doar o lupta in care pe termen lung nu exista invingatori, ci doar perdanti.
De ce ajungem sa fim implicati in repetate randuri in tot felul de conflicte? Pentru ca inconstient le atragem.
Psihanaliza a demonstrat elocvent ca toti suntem purtatorii unei istorii personale care ne-a afectat si continua sa ne afecteze modul in care percepem lumea si pe ceilalti. Daca avem o istorie in care agresiunile, abuzurile, umilintele au fost frecvente, vom cauta inconstient mediile conflictuale, vom atrage inconstient agresorii sau vom deveni noi insine agresori.
Daca ar fi sa asemanam personalitatea umana cu o casa, atunci experientelor din prima copilarie le-ar corespunde fundatia casei. Pentru a fi stabila si rezistenta, o casa trebuie sa aiba o fundatie solida. La fel, achizitiile facute in copilarie sunt extreme de importante si pe ele se cladesc toate celelalte achizitii ulterioare. Mai mult, problemele nerezolvate din copilarie continua sa ne afecteze viata la maturitate.
Este foarte usor, de pilda, sa sesizezi cum in organizatii oamenii se comporta cu sefii lor intr-un mod care aminteste de felul in care copiii se comporta cu parintii lor. Daca relatia cu parintii nostri nu a fost una prea buna, ci marcata de agresivitati, umilinte sau indiferenta, atunci este foarte probabil ca si relatia cu sefii sa fie una similara. Daca am fost in rivalitate cu fratele sau sora, atunci foarte probabil vom intra usor in competitie cu un coleg sau cu o colega.
Prin urmare, daca aveti conflicte repetate cu seful (sefa) Dvs, ar fi util sa va intrebati daca ce se petrece in acest conflict nu seamana cu ceea ce traiati in relatie cu tatal (mama Dvs). Daca un coleg sau colega va poarta sambetele sau aveti senzatia ca va “sapa”, sau pur si simplu concureaza cu Dvs pentru atragerea atentiei sefului, ar fi util sa investigati daca nu se repeta ceva din relatia cu fratele sau sora Dvs.
Am tinut sa mentionez aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca toate conflictele interpersonale nu sunt decat externalizarea, manifestarea in plan exterior a conflictelor noastre interioare.
De exemplu, nici o persoana care se simte OK cu ea insasi nu va jigni sau umili pe altcineva.
Daca aveti de-a face cu un sef care obisnuieste sa-si jigneasca si sa-si umileasca subordonatii, este foarte probabil ca in copilarie sa fi fost el insusi umilit de o figura parentala, si sa le faca acum subordonatilor ceea ce i s-a facut lui in copilarie. El isi pune astfel in act propria sa drama pentru ca nu a putut inca sa se elibereze de aceasta.
Putem aplana un conflict actionand chiar terapeutic daca refuzam sa hranim conflictul cu emotiile noastre. In toate cazurile, fara exceptie, cel care incearca sa ne agreseze, sa ne umileasca sau ne ignore ca si cum nu am exista (ceea ce este un act de mare agresivitate), asteapta de la noi o reactie emotionala: frica, furie, disperare etc. Asta-i ofera satisfactie, il hraneste la nivel emotional.
Daca in momentul agresiunii, nu reactionam sub impulsul emotiilor negative, ci ne pastram calmul, realizam ceea ce psihanalistii numesc un act de continere, care este in sine extrem de terapeutic. Ii continem practic agresivitatea pe care el nu a reusit sa si-o contina si in felul acesta ii aratam si lui ca isi poate stapani agresivitatea.
Tocmai din aceste considerente, un sfat bun ar fi sa nu luam nimic la modul personal. Multi oameni ne folosesc pentru a-si externaliza propriile conflicte interioare si in felul acesta pentru a-si descarca tensiunea. Altfel spus, ei ne folosesc ca pe niste actori pentru punerea in scena a propriilor lor drame.
La randul nostru, noi facem acelasi lucru cu ei. Ii folosim pentru a ne descarca tensiunea provenita din frustrari pe ei, le atribuim intentii pe care de fapt nu le au si ii gasim vinovati de tot ce nu merge in viata noastra.
Un alt sfat bun, dar greu de urmat este acesta: trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ce nu merge in viata noastra, caci ceea ce culegem acum este ceea ce am semanat. O adevarata piatra de incercare pentru procesul nostru de maturizare.
Autor: VIRGILIU RÎCU - psihoterapeut, HR Consultant, Life & Executive Coach. In 2003 a fondat Chiron Consulting, companie de consultanta specializata in oferirea de servicii psihologice organizatiilor (in special Executive Coaching).
Chiron Consulting : www.chironconsulting.ro
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu