Distressul marital si criza maritala
Exista doua forme majore de distress marital: situatia stabila nesatisfacatoare in cuplu si criza maritala.Atunci cand apare o criza maritala inseamna ca s-a intamplat ceva in mediu sau intre parteneri, care a creat o noua situatie sau un nou “joc”. Aceasta se poate intampla brusc, sub forma unui eveniment declansator subit, cum este moartea unui membru al familiei sau un transfer neasteptat la serviciu, sau poate fi o situatie care se dezvolta gradat, dar raspunsul la situatie apare doar atunci cand se depaseste un anumit prag a “comportamentului acceptabil”.
Una din cele mai uzuale exemple de criza maritala este cea care apare ca urmare a unei aventuri extraconjugale. Relatia maritala poate sa se fi deteriorat constant in ultimii ani, fiind acompaniata de distress marital si individual. Atunci cand unul din parteneri are o relatie extraconjugala, relatia dintre ei poate fi radical tarnsaformata, posibil astfel incat efectul sa fie ireversibil. De multe ori terapeutul se confrunta in asemenea situatiie cu ceva ce pare imposibil si cu cereri contradictorii din partea celor doi parteneri. Asemenea cereri pot fi formulate de tipul: “Ajuta-ne sa ne schimbam, dar noi nu vrem sa modificam nimic”, sau “Ajuta-ne sa ajungem la status quo, fiecare din noi avand aceste cereri”, sau ‘Ajuta-ne sa ne intoarcem la ceea ce a fost inainte”.Cei doi parteneri au adesea anumite definitii implicite proprii ale situatiei, precum si definitii proprii referitor la comportamentele permisibile. Adesea sunt blocati de propriile definitii si folosesc doar anumite abilitati de rezolvare a problemelor, invartindu-se intr-un cerc vicios.
Mecanisme
Uneori problema cuplului este aceea ca nu au granite bine definite, avand de exemplu granite prea difuze sau prea rigide, care nu permit contactul si influentele din afara. Minuchin descrie de exemplu felul in care exista stiluri interactionale specifice atat in cuplu, cat si intre partenerii din cuplu si alte persoane, din afara diadei.
Asa cum spune Salvador Minuchin, este important sa privim caracteristicile cuplului ca predispunand sistemul la dificultati in raspunsul la anumite cereri ale mediului, jucand in acelasi timp un rol mai adaptativ in alte situatii. De exemplu, sistemele fuzionate reactioneaza prost la situatiile in care este necesara autonomia individuala, cum sunt crizele din jurul tranzitiilor in care un membru al familiei isi paraseste caminul. In schimb asemenea sisteme pot fi foarte sensibile la schimbari, corectand multe situatii inainte ca ele sa ajunga la extrem. Pe de alta parte, sistemele deschise pot oferi destul de putin suport mutual atunci cand exista un stress extern crescut. Dar aceste sisteme permit autonomia individuala si pot primi sau pierde membrii ai familiei intr-un mod destul de flexibil.
Atunci cand o familie este foarte saraca de exemplu si este nevoie de o mare autonomie individuala, asemenea sisteme functioneaza mai bine decat cele fuzionate.
sursa: www.psihoterapia.eu
Exista doua forme majore de distress marital: situatia stabila nesatisfacatoare in cuplu si criza maritala.Atunci cand apare o criza maritala inseamna ca s-a intamplat ceva in mediu sau intre parteneri, care a creat o noua situatie sau un nou “joc”. Aceasta se poate intampla brusc, sub forma unui eveniment declansator subit, cum este moartea unui membru al familiei sau un transfer neasteptat la serviciu, sau poate fi o situatie care se dezvolta gradat, dar raspunsul la situatie apare doar atunci cand se depaseste un anumit prag a “comportamentului acceptabil”.
Una din cele mai uzuale exemple de criza maritala este cea care apare ca urmare a unei aventuri extraconjugale. Relatia maritala poate sa se fi deteriorat constant in ultimii ani, fiind acompaniata de distress marital si individual. Atunci cand unul din parteneri are o relatie extraconjugala, relatia dintre ei poate fi radical tarnsaformata, posibil astfel incat efectul sa fie ireversibil. De multe ori terapeutul se confrunta in asemenea situatiie cu ceva ce pare imposibil si cu cereri contradictorii din partea celor doi parteneri. Asemenea cereri pot fi formulate de tipul: “Ajuta-ne sa ne schimbam, dar noi nu vrem sa modificam nimic”, sau “Ajuta-ne sa ajungem la status quo, fiecare din noi avand aceste cereri”, sau ‘Ajuta-ne sa ne intoarcem la ceea ce a fost inainte”.Cei doi parteneri au adesea anumite definitii implicite proprii ale situatiei, precum si definitii proprii referitor la comportamentele permisibile. Adesea sunt blocati de propriile definitii si folosesc doar anumite abilitati de rezolvare a problemelor, invartindu-se intr-un cerc vicios.
Mecanisme
Uneori problema cuplului este aceea ca nu au granite bine definite, avand de exemplu granite prea difuze sau prea rigide, care nu permit contactul si influentele din afara. Minuchin descrie de exemplu felul in care exista stiluri interactionale specifice atat in cuplu, cat si intre partenerii din cuplu si alte persoane, din afara diadei.
Asa cum spune Salvador Minuchin, este important sa privim caracteristicile cuplului ca predispunand sistemul la dificultati in raspunsul la anumite cereri ale mediului, jucand in acelasi timp un rol mai adaptativ in alte situatii. De exemplu, sistemele fuzionate reactioneaza prost la situatiile in care este necesara autonomia individuala, cum sunt crizele din jurul tranzitiilor in care un membru al familiei isi paraseste caminul. In schimb asemenea sisteme pot fi foarte sensibile la schimbari, corectand multe situatii inainte ca ele sa ajunga la extrem. Pe de alta parte, sistemele deschise pot oferi destul de putin suport mutual atunci cand exista un stress extern crescut. Dar aceste sisteme permit autonomia individuala si pot primi sau pierde membrii ai familiei intr-un mod destul de flexibil.
Atunci cand o familie este foarte saraca de exemplu si este nevoie de o mare autonomie individuala, asemenea sisteme functioneaza mai bine decat cele fuzionate.
sursa: www.psihoterapia.eu
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu